sâmbătă, 9 februarie 2008

4 - 5:30

simt nimic. pot doar sa privesc si sa ascult. lacrimile nerostite nu-mi sterg aceasta stare, ele doar hranesc fericirea altcuiva. si totusi, mi-e frica de ce as putea sa spun. brusc, un sentiment puternic si amar ma cuprinde si ma face sa simt un gol intr-un loc pe care nu-l stiam acolo. as vrea sa plang si sa ma bucur sincer. dar .. . simt in suflet un vartej ametitor, de parca o fiinta s-ar zbate sa iasa din mine si in acelasi timp ar vrea sa ramana inauntrul meu. imi prelungesc agonia si continui sa tac.

inger sedat. doar pentru azi.

vineri, 8 februarie 2008

semne

intotdeauna sunt doua. doua evenimente care intamplator de al dracu’se intampla in aceeasi timp. coelho avea dreptate : semnele. trebuie sa vezi semnele. daca le vezi, poti macar sa incerci sa le afli intelesul ascuns.
ma gandesc. daca am incerca sa procedam altfel, s-ar scrie o noua ‘istorie’. daca atunci cand observi ruperea rutinei realizezi ca ceva se va intampla, de ce nu te intorci la activitatea zilnica? pentru ca esti prea prins in acest ‘nou’ ca sa sesizezi diferenta. prea atras, ca sa realizezi ca nu e la fel. cateodata poate fi doar o intrebare banala, si totusi care opreste timpul pentru o mili-sencunda.

marea cospiratie a vietii, cu marele sau plan. totusi aceste semne sunt portita noastra, sansa noastra de a arata ca suntem capabili sa decidem si noi pentru noi, nu numai destinul.

si mai tarziu, realizand, zici : in aceeasi zi , s-a intamplat si aialalta. si ochii ti se deschid larg. si ti-e frica sa-i mai inchizi, caci acolo se difuzeaza calea pe care ai fi putut acum sa mergi.

miercuri, 6 februarie 2008

discutie in trei


pasea stinghera pe gheata vietii. i era teama ca acea caldura launtrica ce o inconjura i va aduce pieirea, ca o va arunca in bratele mortii. simtea atingerea raului ce se afla in pasiunea sa, in tot ce atingea. pasea .. sperand ca blocul aspru nu va ceda. spera. nu era singura, asta sigur o stia. desi, oriunde in lung si lat privea, pe nimeni, niciunde vedea. presiunea crestea, iar gheata domol si inefabil,in rauri se scurgea. apa alunecand, canta o muzica derizorie prin tonalitatea sa.


cei doi ‘intru’ i vegheau umbra semiobscura plina de durere. priveau umbra ce o acoperise cu parfumul ei melancolic si feeric.totusi era o umbra ce avea puterea sa dezmierde timpul. dar vointa parasise demul trupul, dar mai ales sufletul.


vedea cu ochii mintii scena pe care umbra ei inca juca. in timp ce ea era prizoniera in sanctuarul ghetii, printre miile de cristale captusite cu amintiri de matase. privirea cristalina intalni intr-o seara trista, o umbra care se vedea clar, atat interior cat si exterior ca a ajuns sa poarte o discutie in trei [ chiar daca a treia voce graia prin privirea-si care se inca mai era scanteietoare ], desi nimeni alticineva nu mai era acolo,inafara de umbra plutitoare. ajunsese cu privirea in prezent.

sacrificiul suprem, ambii ‘intru’ au votat. dorinta lor era atat de inaltatoare, dar nu stiau ca fara ei, tot umbra intre umbre ramanea. cuvintele lor rasunau cu un ecou sfasietor :

suntem pierduti. eu si celalat eu. nevazuti si neputand vedea. neauziti si neputand auzi. neiubiti si neputund iubi. nestiuti de ceilalti. tu erai singura care ne-a vazut, ne-a auzit, ne-a iubit, si inacelasi timp ne-a lasat sa vedem, sa auzim si sa iubim. prin tine ne faceam cunoscuti. nu ti-am aratat niciodata cat de mult te-am iubit si inca te mai iubim. tu stiai si simteai asta, in schimb umbra nu stie.


sangele se impletici cu apa. acum pasea pe o culoare pastelata, profunda, indepartata, insa foarte vizibila ochiului omenesc .. culoarea tristetii.


se trezi pe o strada, pe care lumina difuza, argintie a lunii, alaturi de sunetul non-miscarii i crea impresia ca timpul alearga pe loc.
scapase din frigurile iernii, dar simtea o goliciune in suflet, in minte, in ochi, in intreaga ei fiinta .. o goliciune de care era constienta ca nu o va umple niciodata.

luni, 4 februarie 2008

doua luni si ceva

doar doar luni, doua luni si ceva ..
dulcea mea antichitate din secolul viitor.
o sa pot sa zbor. o sa pot sa ma ridic la loc.
doua luni .. si ceva.
am nevoie de asta.
si totusi nu e prea departe.
totusi vor mai exista versuri stinse
si tigari boeme care sa soseasca
si atunci ce ?
am asteptat in van ..
doua luni, doua luni si .. ceva.
o sa aleg marea sa-mi fie ultima mireasa.
si luna sa ne priveasca :
ursuza, diafana si mofturoasa.