sâmbătă, 22 martie 2008

mi-e indiferent .

nonsalant pasesc.
cuticulele vietii se desprind. se apropie de nesfarsit.
-ce daca ma zgarii ? macar am plecat.
nu ma mai intorc. nu vreau. nu merita. nu pot.

pararel se desfasoara o actiune muribunda :
-inchide-o ! nu vreau. nu pot.
linistea strapunge monotonia actiunii.
-sa ma bea.
cu paiu’ ,as adauga eu.
-chiar asa. macar de s-ar ineca.
nu merita.

-taci mah, nu vezi ca zbor ?
-pe dracu’. nici macar nu te-ai desprins de sol.
-aa da. planez in agonie.
-nu zau?

inchinarea noptii. roua cade pe stejar.
-hei ! eu vreau sa fie artar.
-mai taci dracu’ si vezi-ti de somn.
-dormi tu. eu pictez in culori.

eu una as spune : nu vreau. esti prea idiot.


nerozii de cretini imi soptesti.
eu nonsalant pasesc.
m-am detasat demult de subiect.

duminică, 16 martie 2008

chip angelic


- pot sa merg cu tine?
O clipa a privit adanc in ochii ei.
- asta seara nu.
- chiar te iubesc.
- si eu te iubesc .
Stateau pe intuneric. Necutezand niciunul sa deranjeze linistea zgomotului uniform ce se crease din expresiile nerostite ale chipurilor lor angelice.
- ia-ma cu tine !
- ti-am spus : nu.
- tu n-ai sa te intorci, ia-ma cu tine.
- cum vine asta ? fireste ca ma intorc. du-te sus si odihneste-te ! te vei simti mai bine.
Privirea ei, pentru o clipa, a fost intruchiparea a o mie de ingeri decazuti atat de mult, incat si diavolul se uita in jos la ei.
- nu vrei sa ma iei cu tine, nu-i asa ?
- tu chiar crezi ce tocmai ai spus ?
- nu. ..
- acolo unde ma duc, n-au sa-ti dea voie sa intri. vrei sa ramai afara, in camasa de noapte ?
- nu te las !
- chip angelic .. iesi din intunericul gandurilor tale nocturne si ..
Ea se apropie tacticos si-i zambi impertinent. el a ramas ului.
- de ce nu ma lasi sa ma ingrijorez si eu putin ? m-as simti mai bine.
- dar nu-ti face bine. mai ales in starea ta ..
- lasa-ma pe mine sa hotarasc asta si in plus .. mi-esti drag.
- da, asta e singurul gen de ingrijorare pe care il aprob.
O saruta usor pe ploape si-i zari in lumina sidefie zambetul, acel zambet ireal si nepamantean al ei. Cuvintele lui picurara ca bobitele de mercur, insa usoare ca fulgii :
- te voi iubi chiar daca tie insuti iti va veni greu sa te iubesti si te vei gandi la trecerea in nefiinta. te ..
- ma vei iubi pentru amandoi .. . dar nu-mi va veni greu, caci te voi atingi usor si-mi voi aminti de ce, din fericire, eu nu sunt asa.
El stia ca ea tinea la el, intr-un fel in care nimeni nu ar face-o. Ceata aburie a diminetii incepuse deja sa dea la o parte perdeaua noptii. O voce taraganata ii indemna lin spre lumea viselor.
- infatisarea-ti nepamanteana este mult prea fragila. trebuie sa dormi ..
- alinta-ma, cantadu-mi si promit ca voi adormi cu mult inainte ca noaptea intreaga sa dispara.
- au inceput sa-si faca efectul medicamentele?
- nu le-am luat ..
- si .. cum fara ?
- fii tu drogul meu !
- stiim amandoi ca adevarata muzica vine din liniste si trebuie sa se intoarca tot acolo.
- muzica incepe acolo unde se termina cuvintele. hai sa ne prefecem ca nu stiim asta. ca nu stiim nimic ..
- nimic ..
Vioara, harpa si sunetul ancestral al corzilor de pian. Isi ridica privirea spre el, ghemuita fiind la pieptul lui. Stia melodia inca dinainte de a incepe propiu-zis sa o fredoneze.
- acordurile line devin sublime .. spuse ea, fiind aproape de a atinge taramul iluziilor.
- nu devin, intotdeauna au fost, si mereu vor fi. vise placute, draga mea.
- visele mele sunt realitate.
Ii saruta buzele, soptind aproape imperceptibil : ingerul meu sedat coborat din rai .. .In plin apogeu al diminetii a aflat ca daca ar fi plecat, nu s-ar mai fi intors.

Din prima clipa cand o vazuse, simtise nevoie s-o protejeze, sa aibe grija de ea. Acum insa se gandea ca poate tot timpul ea avusese grija de el .

sâmbătă, 1 martie 2008

o zi la 4 ani.


am inceput prin a ma simti copil din nou.

senzatia unui vis frumos se pierdea pe masura ce fiecare 15 minute erau anuntate cu punctualitatea specifica unui ceas elvetian. dar o zi asa “unica”, dar mai ales insorita nu trebuie traita cu regretul ca m-am trezit din nou in lumea materiala. specialul caracteriza aceasta zi, asa ca am ajutat si eu la uitarea acelui vis.

“-aiex uite pe slek, dar nu-mi place ca e ulat.veau un polcusol’’
‘‘-sigur iubire, ce vrei tu’’
‘‘-aiex pe tine te iubesc cel mai mult’’
‘‘-si eu’’
ce daca e mic si poate nu constientizeaza ce spune. era asa dragut sa ma plimb cu el si sa alegem ‘‘martipane’’. nu stiu care era mai copil, cand priveam ursuletii de plusi.clasicele maimutoaie cu « i love you » - cel putin atunci nu mi se mai pareau asa antipatice. priveam cerul de un bleo nepatat, pe care mici noruleti, parca de vata, dar gri se alergau pe cer. parca si ei erau copii. o dorinta ascunsa iesi la iveala si-mi dicta sa ma las purtata de ganduri pe meleaguri faurite cu un anume scop. versuri stinse se ingramdeau si ochii-mi priveau in gol. dar numai pentru cateva clipe, caci davidut vroia sa-l privesc cum se da in leagan. huh, acelasi leagan in care m-am dat si eu, intr-o noapte mult mai calduroasa.

„-ai nimerit-o?“
„-nu stiu. taci buh ca poate ne vede!’’
‘‘-bine, bine, da’ mai adu’ creta ’’
‚‚-stai sa iau de la astia ‘‘
nu poti sa nu te simti copil atunci cand repeti anumite lucruri pe care le faceai decat cand erai mai mic. nu in sine satisfactia ca nimereai persoana cu creta, ci faptul ca tu erai cel care arunca. deh, doar avem 17 ani .
‘‘-chick, merem si in pauza asta?’’
„-pai da, asta ce are ?’’


ora critica s-a mutat la 9. poate chiar 10. sau poate erau de vina doar melodiile dupa dupa « u ». ‘‘ do you really want to hurt me ? do you really want to make me cry ?’’. o voce ma indemna duios ca adorm. “vino sa visezi ..’’ taraganata vocea aproape ma acaparase, si revedeam imaginii atat de cunoscute. dar .. inuyasha a fost mai puternic. sau copilul din mine s-a decis sa lupte, si in cele din urma ca invinga. umilita,vocea s-a retras in cotlonul intunecat din care venise si nu si-a mai facut simtita prezenta in acea noapte.

prea mare zarva pentru ora 1. ma alatur si eu.
‘‘- vreti sa va spun de ce oamenii merg impleticindu-se ? in cap este alba ca zapada care-i mustruluieste pe cei 7 pitici. cand unul i raspunde, ea il plesnete si el se clatina. si de aici si omul isi pierde echilibrul.’’
‘‘-hei, parca eu eram copilul aici , nu tu’’.
si asa au inceput doua ore de ras in trei, doua ore in care nu credeam ca pot sa rad si sa ma distrez cu persoane care nu sunt de varsta mea. si ele au inca in suflet copilaria. doua oare care la sfarsit si-au cerut jertfa : somnul .. un somn lung, cu vise de copil.


29 februarie. o zi la 4 ani.

.

“ Nu era sigur daca in intervalul de timp pe care il petrecea navetand intre cele doua lumi secrete era cu adevarat el insusi, adica daca acela era timpul in care reusea sa mentina cele doua lumi in echilibrul, stiind ca sunt separate de el, sau daca dimpotriva, era unicul rastimp in care el nu insemna absolut nimic, in care nu era decat un gol ce tranzita intre cele doua puncte. Abia la sosire, la un capat sau celalat, isi va asuma sau i se va da un tel si atunci va putea fi din nou el insusi sau una dintre ipostazele lui. ‘’

Singurul meu comentariu ‘’lizibil’’ la acest fragment este : ‘’ Ha ! ‘’

Ian McEwan. Inocentul.