vineri, 3 septembrie 2010

despartire de toamna

144 de ore.
8460 de minute aproape de decolare.
nu,
nu eu plec,
ci Ea.
fiinta atat de draga mie, impreuna cu care ‘‘ m-am cazat’’ timp de 4 ani, fara mutari si permutari, cu chirie buna – ce a constat in momentele in care lenea isi baga coada sa de vulpe sireata si nu ne lasa sa debitam dulci nimicuri pentru a ne elibera de crunta subjugare a plictiselii, si ne inlantuia in sanul sau confortabil -, cu amplasament taman bun pentru indeletniciri ilegale in leaganul scolii, loc in care barfa usor digerabila se simtea ca la ea acasa, si desigur cu vecini de hotare mereu pregatiti sa ia cu asalt noile vesti.
scena amintirilor imi ia cu asalt retina. se joaca cu memoria mea ca intr-un deja`vu liric. firirul natativ se impleteste cu descrierea, ca intr-un dans de epoca de mult apus. secvete de viata se invita reciproc la dans, printr-o usoara plecaciune. educate, tinerele le permit celor antice din 2006 sa pofteasca primele in joc..
war stars. barcute si avionase. turcia. rugaciuni pe hol in ora de religie. matteo. poze peste poze. revelion. majorate. banchet. bal. iar poze..
farame de viata de om, ancorate in 4 ani.
si peste exact aceste 144 de ore isi va lua zborul spre meleaguri indepartate. dar stiu ca si ea va pastra adanc in acel loc mistic din cavitatea toracica, momente si clipe memorabile..

imi va fi dor sa ma gudur pe langa tine contrazicandu-ne la sunetul emis de un pisic (intotdeauna voi sustine ca acest animalut simpatic se adreseaza cu mau), sa mergem la vanatoare de haine, sa transformam o simpla sueta intr-o adevarata debandada, sa te amuzi de cuvintele frantuzesti cu accetul meu de frantuzoaica nemernica, si privirea mea de ‘‘ poate sa ma si injure, ca tot nu pricep’’ atunci cand graiai cuvinte nemtesti, sa ne dam cu parerea despre domnitorii romani, sa te stresez cu ‘‘when i need love, i just close my eyes’’, cand tot ce vrei sa auzi fredonat e ‘‘close your eyes, give me yor hand’’, sa te vad privind fix fara a clipi cand nu esti de acord cu ceva, dar nu vrei sa jignesti exprimandu-ti adevarata parere, sa ti vad noile tendinte la modelele de unghii,sa pui semnul exclamarii in orice mesaj, intr-un cuvant .. imi va fi dor de tine.




ps. you’ll always be my pierce bla!r and i already miss you my lil pis.

luni, 5 aprilie 2010

360 grade .

momentan s-a transformat intr-un personaj negativ. are acest obicei ocazional. este opaca din punct de vedere sentimental, si nicio replica nu este prea acida. e intruchiparea pura a ironiei, dar totusi asa de subtila.desigur, in momente ca acestea are sange de vipera si suflet de scorpion. fii sigur ca deja a gasit 35 de modalitati de a te enerva. si asta e doar primul pas spre a te plange lui caron. distruge promisiuni, iluzii si atitudini ca pe castele de nisip.
scumpule, nu cumva aveai si tu un regat ?
bucura-te daca vei gasi macar un autograf.


imi retrag toate cuvintele, la care singurul martor, oricum, nu ai fost tu.

luni, 22 martie 2010

este trist

sa-ti dai seama ca nu ai pentru ce sa ramai. ca poti sa pleci fara sa privesti inapoi. ca nu ai regrete. ca nu mai vrei sa ai sentimente sau orice fel de afecte. ca te simti golit, secatuit de decizie.
ca ai un zambet metalic in loc de unul care ar putea cuprinde lumea. ca ti se pare ca ochii lui nu pot sa mai faca de rusine un cer senin de vara, sau intunecimea taramului lui Hades. ca aici nu mai ai decat amintiri sau chiar franturi de clipe. ca glumele tale nu mai sunt la fel de amuzante. ca anumite versuri te indispun, si doar astea sunt pe repeat.

ca vrei sa scapi de tot.

ca tu nu intelegi cand ma nelinisteste ceva. ca nu ma intrebi ce am, ca eu sa-ti raspund vesnicul meu « nimic ». ca desi zambesc, nu e surasul meu. ca desi stralucesc pentru ca sunt verzi, nu vezi ca e verdele de smarald chinuitor. ca nu simti ca din doua fiinte interioare niciuna nu vrea sa ma paraseasca. ca-mi place sa ma detasez prin fel si fel de tertipuri distrugatoare. ca vreau sa regret cand imi dai mie dreptate fara sa te fi convins. ca desi imi place un anume alint, uit mai tot ce am vorbit. ca nu ma ajuti sa lupt pentru tine.

"si totusi .. este trist ..".

luni, 4 ianuarie 2010

8.57

portret zugravit in sufletul meu. am pictat cu sange conturul angelic si cu lacrimi ti-am impodobit fruntea. nimic nu te poate atinge, sustras din timp si imortalizat in moment. demonul din mine se aprinde la zambetul tau.
- ma hranesc cu zambete ce-ti lumineaza ochii !.

intr-adevar, la multi ani

marți, 20 octombrie 2009

beatitudine.

ma desprind de sol. privesc in ecou. ma apropii. strig. vreau sa fug. n`am unde. peste tot e albastru. ma pierd. imi dispar cuvintele cheie si armonizate. le am decat pe cele de acum.
n`au dublu sens. nici context.
unde e pianul ?
- n`ai nevoie, da`l dracu. o sa`ti cante el.
- si el o sa mi cante povestea ? mai bine ma invata sa adorm zambind.
- ah, ma intorc in albastru. nu mai am nevoie de decor. de niciun nor. nimic alb sa`mi strice armonia de culori.
zambete metalice se oglindesc.
- ei,nu asa vreau sa zambesc. mda, nu se mai aude vocea.
- ti`am zis ca nu e afon.
- bine, bine .. recunosc, ma topesc, am ajuns prea aproape de soare.

- nu era luna mah ?
- ah, le`am incurcat.
- nu, nu te`ai imbatat. nici macar ambalat.
- stiu.
- nu`i bai, esti mai simpatica asa.
- vai tu, ce spirit de observatie ai.
- mah, oricum tu numai albastru vezi, asa ca ..
- pai ce mai exista alta culoare ?
- la zambetul tau mortal, care pare ca poate sa cuprinda lumea intreaga, nu mai ai nevoie de lectii.
- nu mai era metalic ?
- glumesti ?nimic taios nu se putea vedea pe fata ta. uita`te in norisorul ala sa te vezi.
- mda, ai dreptatea ta. si totusi unde e muzica ?
- pe fata ta. esti cea mai adorabila cand esti asa.
- eh .. nu`i vina mea.
- stiu. felicita din partea mea.
din nou plutesc. n`am niciun chef sa ma redresez. n`am aripi in buline, carouri si alte insigne. vederi din alta lume imi fac cu mana. nu ma clintesc, erau in alta culoare. albastru catifelat, si putin flexat. albastru cu ..
schimb pozitia, mi`a amortit mana. se odihneste acum in alt decor. pe fata mi se accentueza gropita. zambesc si dorm.


nu`i asa ca`i minunant si adorabil?

37zile

nu trebuia sa’l priveasca .. daca stia ca nu are voie s`o iubesca.
totusi impreuna, el emana stil la fel de usor cum respira, iar aura ei era boema, intocmai ca o contesa pariziana.
in ochii lui albastriii, in care se citea inteligenta de pradator, ea se oglindea ca si cand timpul alerga inapoi si el se trezise fata in fata cu cea mai draga amintire a lui inainte ca ea sa fie amintire, cunoscand`o pe deplin din prima clipa si necunoscand`o intr`o viata.
pur si simplu i asasina privirile si atunci isi spunea : e minunanta, nu ? uneori imi doresc sa n`o fi cunoscut. in timp ce ea il gasea frumos ca un inger si incantataor ca unul dintre copiii favoriti ai diavolului.
cand ochii mari si cenusii, ca doua lacuri moarte, emanau priviri la fel de reci si mohorate ca o zi de iarna, el arunca un zambet mortal, pe care nici nu stia ca`l detine. reusind sa o convinga sa afiseze un zambet care putea sa cuprinda lumea intreaga.
avea un fel de a o imbratisa, lipind`o strans de el, incat o facea sa se simta mai in siguranta si mai iubita decat si`ar fi putut imagina vreodata. iar ea tinea la el, intr’un fel in care nimeni altcineva nu ar face’o.
nu adormi. nu ma parasi inainte sa fii nevoita sa pleci, adesea el i soptea. degeaba ea cauta ceasul cu privirea. nu ajuta la nimic, pentru ca timpul era suspendat acolo.
ciudat era faptul ca ei intruchipau tot ceea ce fiecare detesta la oameni, insa ei se adorau.
in prezenta celuilalt, un intrerupator le stingea acea parte a personalitatii pe care fiecare o detesta.
se apleca in fata, ascultand`o ca si cum i`ar fi putut prinde cuvintele din zbor sau le`ar fi putut colectiona, iar tacerea ei vorbea cu tacerea lui.
era ceva acolo, intre ei. ceva ce ii tinea unul langa celalat.
acelasi lucru ce, la inceput, incapatanarea nu`i lasa sa priveasca dincolo.
asa ca urmariti spatiul asta …


in alt spatiu si timp,
printre doze, reinvia asteptarea.
.. daca stia ca o sa faca tot ce`i statea in putinta ca sa`l ranesca. si asta numai ca sa nu fie ea cea care, la final, si`ar fi deschis bucuroasa o artera ca sa`si toarne sampanie direct in sange. singura doza valida de analgezice.

joi, 26 martie 2009

mo cuishle.


muzica adevarata rasuna doar din sticlele de vodka pura.
pura si pacatoasa. dezlantuire.
trimite`mi venin la sticla.“ from russia with love” sa fie atasat de ea.

haos. magia ta e dincolo de arta si fericirea e intr`un fel divin.
simt, totusi, ca trebuie sa ma supun. cui ? nestatorniciei.
voyage sans billet de retour.
tu nu poti sa ma urmezi.
canti numai in cuvinte. nu cu sangele, nu ca mine, nu cu aripi.

surorile inca vorbesc.
« pleci si tot ce ramane suntem doar eu si o lume de idei, dar fara vreo idee de lume. »
« ma intereseaza iluzia, efectul. »

furtuna selenara.
praf in ochi si fantome in vene.
una cu alta si una pentru alta. impreuna, pe aceeasi scena.
pana acum.

intoxicata cu viata, creatie. si totul pentru a sti si a simti. nicio teama si niciun respect pentru viata, pe care nu merita sa o tarasti dupa tine.
nevrotism.
unul dintre motivele pentru care o sustin pe ea.
asaltul final.

cusut in tacere
sangele meu e negru,
sunt sticla sparta,
sunt lama ruginita,
sunt pedeapsa si crima.
marushca.