Si totusi tu …

Cuvintele mele sunt bolnave de ras
La ferestre-s zori de ziua si patrund incet in clasa
Fiind baiet, paduri cutreieram …
Iubirea ochilor mei n-a simtit inca,
Adierea rece a neantului
Multe trec pe dinainte, in auz ne suna multe
Camile gasesti, si negri – armasari,
E moarta odaia, si mort e poetul …
Lumina si pacatul, imbratisandu-se s-au infratit in mine- ntaia oara.
Cu sufletul surpat in armonie, n-as vrea sa te vad plangand decat de bucurie
Dar de maine toate astea nu vor mai conta
Viata ta este un aeroport dupa care vin si pleaca zambete
Suferinta ta, dureros de dulce,
Intr-un vis ce m-a cuprins
Si ploua cu globuri, pe glob si prin vreme …
Societatea nu- ti da dreptul la nimic, dar iti interzice sa crapi !
Totusi este trist in lume
Dormea intors amorul meu de plumb
Amintiri adormite, trezite in sufletul meu.
Daca n- ar exista pedeapsa, n- ar exista nici bucuria evadarii.
Se ascund in ramurele. Noapte buna !
Nu sunt un artist, sunt o opera de arta !


poezia cls XI H .
poezia dadaista, ce ne-a scapat de Alexandru Lapusneanul.