semne

intotdeauna sunt doua. doua evenimente care intamplator de al dracu’se intampla in aceeasi timp. coelho avea dreptate : semnele. trebuie sa vezi semnele. daca le vezi, poti macar sa incerci sa le afli intelesul ascuns.
ma gandesc. daca am incerca sa procedam altfel, s-ar scrie o noua ‘istorie’. daca atunci cand observi ruperea rutinei realizezi ca ceva se va intampla, de ce nu te intorci la activitatea zilnica? pentru ca esti prea prins in acest ‘nou’ ca sa sesizezi diferenta. prea atras, ca sa realizezi ca nu e la fel. cateodata poate fi doar o intrebare banala, si totusi care opreste timpul pentru o mili-sencunda.

marea cospiratie a vietii, cu marele sau plan. totusi aceste semne sunt portita noastra, sansa noastra de a arata ca suntem capabili sa decidem si noi pentru noi, nu numai destinul.

si mai tarziu, realizand, zici : in aceeasi zi , s-a intamplat si aialalta. si ochii ti se deschid larg. si ti-e frica sa-i mai inchizi, caci acolo se difuzeaza calea pe care ai fi putut acum sa mergi.