.

“ Nu era sigur daca in intervalul de timp pe care il petrecea navetand intre cele doua lumi secrete era cu adevarat el insusi, adica daca acela era timpul in care reusea sa mentina cele doua lumi in echilibrul, stiind ca sunt separate de el, sau daca dimpotriva, era unicul rastimp in care el nu insemna absolut nimic, in care nu era decat un gol ce tranzita intre cele doua puncte. Abia la sosire, la un capat sau celalat, isi va asuma sau i se va da un tel si atunci va putea fi din nou el insusi sau una dintre ipostazele lui. ‘’

Singurul meu comentariu ‘’lizibil’’ la acest fragment este : ‘’ Ha ! ‘’

Ian McEwan. Inocentul.